înfăța (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNFĂȚÁ, înfắț, vb. I.
Tranz. A îmbrăca cu o față de pernă, de plapumă etc. ◊
Expr. A înfăța patul = a schimba lenjeria patului. –
În + față.înfăța (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înfățá (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. înfắț, 2
sg. înféți, 3
înfáță; conj. prez. 3
să înféțeînfățà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înfățà v. a primeni (fețele de perină).