înfășurător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNFĂȘURĂTÓR, -OÁRE, înfășurători, -oare, adj. (Rar) Care servește la înfășurare, care înfășoară. ♦ (Substantivat,
n.) Cilindru pe care se înfășoară hârtia la ieșirea din mașina de fabricat. ♦ (Substantivat,
f.) Curbă tangentă la fiecare dintre curbele unui ansamblu. –
Înfășura +
suf. -ător.înfășurător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înfășurătór1 (rar)
adj. m.,
pl. înfășurătóri; f. sg. și
pl. înfășurătoáreînfășurător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înfășurătór2 (cilindru)
s. n.,
pl. înfășurătoáre