înecător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNECĂTÓR, -OÁRE, înecători, -oare, adj. (Rar) Înăbușitor, sufocant. –
Îneca +
suf. -ător.înecător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înecătór (rar)
adj. m.,
pl. înecătóri; f. sg. și
pl. înecătoáre