îndurător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNDURĂTÓR, -OÁRE, îndurători, -oare, adj. 1. Plin de milă; milostiv.
2. Care suportă cu răbdare suferințele; răbdător. –
Îndura +
suf. -ător.îndurător (Dicționaru limbii românești, 1939)îndurătór, -oáre adj. Care se îndură, milostiv, clement.
îndurător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îndurătór (
înv.)
adj. m.,
pl. îndurătóri; f. sg. și
pl. îndurătoáreîndurător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)îndurător a. care (se) îndură, milostiv.