îndupleca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNDUPLECÁ, îndúplec, vb. I.
Tranz. A face pe cineva să se supună, să cedeze, să consimtă la ceva; a determina, a hotărî pe cineva să facă ceva. ♦
Refl. A se arăta milos, bun; a se îndura. –
În + dupleca (
Înv. „a îndupleca” <
lat.).
îndupleca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înduplecá (a ~) (-du-ple-) vb.,
ind. prez. 3
îndúplecăînduplecà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înduplecà v.
1. a face să consimță, a decide la ceva:
l’am înduplecat să plece; 2. a convinge, a mișca cu vorba:
rugăciuni nu-l putură îndupleca; 3. a consimți (fără voie):
se înduplecă sâ-l iea cu dânsul ISP. [Lat. DUPLICARE, a îndoi (cf. sub raportul sensului, antonimul
inflexibil)].