îndulcitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNDULCITÓR, -OÁRE, îndulcitori, -oare, adj. (
Reg.) Care îndulcește. ♦
Fig. Care desfată, satisface. –
Îndulci +
suf. -tor.îndulcitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îndulcitór adj. m.,
pl. îndulcitóri; f. sg. și
pl. îndulcitoáre