îndulci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNDULCÍ, îndulcesc, vb. IV.
1. Tranz. A face ca o mâncare sau o băutură să fie (mai) dulce (prin adaos de zahăr, miere etc.);
p. ext. (
pop.) a face mai gustos. ♦
Refl. A mânca dintr-o mâncare gustoasă; a se înfrupta. ◊
Expr. A se îndulci la ceva = a descoperi un lucru bun și a-l căuta mereu; a se deda la...
2. Refl. A trage folos, a se înfrupta.
3. Tranz. Fig. A face mai bun, a satisface; a umple de mulțumire; a desfăta.
4. Tranz. Fig. A face mai puțin aspru, mai puțin dur, mai puțin violent; a domoli, a estompa. ♦
Tranz. și
refl. A (se) îmbuna, a (se) îmblânzi. –
În + dulce.îndulci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îndulcí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. îndulcésc, imperf. 3
sg. îndulceá; conj. prez. 3
să îndulceáscăîndulcì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)îndulcì v.
1. a face dulce;
2. fig. a alina, a potoli. [Lat. DULCESCERE].