îndușmăni(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ÎNDUȘMĂNÍ,îndușmănesc, vb. IV. Refl. recipr. (Reg.) A se dușmăni. – În + dușmăni.
îndușmăni(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !îndușmăní(a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. seîndușmănéște, imperf. 3 sg. se îndușmăneá; conj. prez. 3 să seîndușmăneáscă
îndușmănì(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) îndușmănì v. a (se) face dușman.