îndreptător - explicat in DEX

îndreptător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNDREPTĂTÓR, -OÁRE, îndreptători, -oare, adj. (Și substantivat; înv.) Care îndreaptă, îndrumează; călăuzitor. – Îndrepta + suf. -ător.

îndreptător (Dicționaru limbii românești, 1939)
îndreptătór, -oáre adj. Care îndreaptă. S. n., pl. oare. Carte saŭ aparat care îndreaptă (îndreptar).

îndreptător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
îndreptătór (înv.) adj. m., pl. îndreptătóri; f. sg. și pl. îndreptătoáre

îndreptător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
îndreptător m. cel ce îndreaptă: Îndreptătorul bețivilor (titlul unei cărți morale de Anton Pann).