îndreptățì - explicat in DEX

îndreptăți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNDREPTĂȚÍ, îndreptățesc, vb. IV. Tranz. A da cuiva dreptul la ceva; a autoriza, a justifica (ceva); a îndritui, a îndreptui. – În + dreptate.

îndreptăți (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
îndreptățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndreptățésc, imperf. 3 sg. îndreptățeá; conj. prez. 3 să îndreptățeáscă

îndreptățì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
îndreptățì v. 1. a da dreptate, a justifica; 2. a da dreptul, a autoriza.