îndrăznitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNDRĂZNITÓR, -OÁRE, îndrăznitori, -oare, adj. (Rar) Care îndrăznește; îndrăzneț. –
Îndrăzni +
suf. -tor.îndrăznitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îndrăznitór (
înv.)
adj. m.,
pl. îndrăznitóri; f. sg. și
pl. îndrăznitoáre