îndrăzneț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNDRĂZNÉȚ, -EÁȚĂ, îndrăzneți, -e, adj. Care nu se teme de greutăți și de pericole; curajos, cutezător, îndrăznitor. ♦ (Adesea adverbial) Original; excentric. ♦ Care își îngăduie prea multe; obraznic. –
Îndrăzni +
suf. -eț.îndrăzneț (Dicționaru limbii românești, 1939)îndrăznéț, -eáță adj., pl. f.
ețe (d.
îndrăznesc). Plin de curaj, viteaz. Intrepid, întreprinzător:
navigator îndrăzneț. Nerușinat, obraznic:
ifos îndrăzneț. Fig. Neobișnuit, extraordinar (ca execuțiune, stil ș. a.):
expresiunĭ îndrăznețe.îndrăzneț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îndrăznéț adj. m.,
pl. îndrăznéți; f. îndrăzneáță, pl. îndrăznéțeîndrăzneț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)îndrăzneț a.
1. care întreprinde multe;
2. plin de curaj, intrepid:
navigator îndrăzneț; 3. nerușinat:
ce ifos îndrăzneț! 4. fig. în afară de regula comună:
expresiuni îndrăznețe.