îndrăgitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNDRĂGITÓR, -OÁRE, îndrăgitori, -oare, adj. (Rar) Care îndrăgește. –
Îndrăgi +
suf. -tor.îndrăgitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îndrăgitór (rar)
adj. m.,
pl. îndrăgitóri; f. sg. și
pl. îndrăgitoáreîndrăgitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)îndrăgitor m. cel ce îndrăgește pe cineva:
singur fuse îndrăgitul, singur el îndrăgitorul EM.