îndrăcit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNDRĂCÍT, -Ă, îndrăciți, -te, adj. Scos din fire; furios; afurisit, al dracului, rău. ♦ Teribil, grozav, înfocat, aprins. ♦
Fig. Drăcos, șmecher; plin de temperament. –
V. îndrăci.îndrăcit (Dicționaru limbii românești, 1939)îndrăcít, -ă adj. În care a intrat dracu, nebun.
Fig. Foarte răŭ, lipsit de milă:
om, caracter îndrăcit. Adv. Grozav, în dracĭ, foarte înverșunat:
a te lupta îndrăcit, un vin îndrăcit de bun.îndrăcit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)îndrăcit a.
1. apucat de necuratul;
2. foarte rău, furios.