îndrăci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNDRĂCÍ, îndrăcesc, vb. IV.
Refl. și
tranz. A (se) înfuria, a (se) înrăi. –
În + drac.îndrăci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îndrăcí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. îndrăcésc, imperf. 3
sg. îndrăceá; conj. prez. 3
să îndrăceáscăîndrăcì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)îndrăcì v.
1. a se face drac, a fi al dracului;
2. fig. a se înfuria.