îndolia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNDOLIÁ, îndoliez, vb. I.
Tranz. A produce doliu; a pricinui o durere adâncă. [
Pr.:
-li-a] –
În + doliu. Cf. fr. endeuiller.îndolia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îndoliá (a ~) (-li-a) vb.,
ind. prez. 3
îndoliáză, 1
pl. îndoliém (-li-em); conj. prez. 3
să îndoliéze; ger. îndoliínd (-li-ind)