îndoios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNDOIÓS, -OÁSĂ, îndoioși, -oase, adj. (Rar) Îndoielnic, nesigur, problematic. [
Pr.:
-do-ios] –
Îndoi +
suf. -os.îndoios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îndoiós (rar)
adj. m.,
pl. îndoióși; f. îndoioásă, pl. îndoioáseîndoios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)îndoios a. îndoelnic.
îndoĭos (Dicționaru limbii românești, 1939)îndoĭós, -oásă adj. Îndoĭelnic, dubiu, supus îndoĭeliĭ:
rezultatu e îndoĭos. Lumină îndoĭoasă, nesigură, slabă.