îndigui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNDIGUÍ, îndiguiesc, vb. IV.
Tranz. A mărgini o apă sau a înconjura o suprafață cu diguri, a zăgăzui;
p. gener. a ridica un dig. –
În + dig +
suf. -ui.îndigui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îndiguí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. îndiguiésc, imperf. 3
sg. îndiguiá; conj. prez. 3
să îndiguiáscă