îndestula - explicat in DEX

îndestula (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNDESTULÁ, îndestulez, vb. I. Tranz. A da (sau a lua) destul; a satisface, a sătura (cu de-ale mâncării). ♦ Refl. A avea după dorință, a avea tot ce este necesar. – Din îndestul.

îndestula (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
îndestulá (a ~) vb., ind. prez. 3 îndestuleáză

îndestulà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
îndestulà v. 1. a da îndestul; 2. a fi îndestul; 3. a se sătura: de o pradă așa bogată încă nu s’a îndestulat GR. AL.