îndepărta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNDEPĂRTÁ, îndepărtez, vb. I.
1. Tranz. A face să fie sau a ține departe; a înlătura. ♦ A scoate pe cineva din funcție; a concedia.
2. Refl. A pleca din apropierea cuiva sau a ceva; a merge în altă parte. ♦ A se abate, a devia. –
În + depărta.îndepărta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îndepărtá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
îndepărteázăîndepărtà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)îndepărtà v. a depărta.