îndemâna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNDEMÂNÁ, îndemânez, vb. I.
Refl. (
Înv.) A fi în stare să facă un lucru, a-i fi la îndemână să facă ceva; a se înlesni. –
V. îndemână.îndemâna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*îndemấna1 (la ~) loc. prep.îndemâna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!îndemâná2 (a se ~) (
înv.)
vb. refl.,
ind. prez. 3
se îndemâneázăîndemânà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)îndemânà v. a găsi ocaziunea:
nu se îndemânau a-i sta în ajutor BĂLC.