îndelete (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNDELÉTE adv. (Mai ales în forma
pe îndelete) Cu încetul, fără grabă. –
În + de4 + lete (
reg. „timp liber, liniște”,
et. nec.).
îndelete (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)îndeléte adv. –
1. Alene, cu încetul, fără grabă. –
2. La îndemînă, comod. –
3. (Înv.) Timp potrivit, moment oportun.
Sl. lĕto „timp”,
cf. leat, cu
pref. înde- (Pușcariu,
Dacor., I, 232-4; DAR). Mai puțin probabilă este
der. din
alb. letë „ușor” (Weigand,
BA, III, 218). Este de asemenea posibil să aibă în vedere o compunere a lui
lĕto cu
de-, și ca adăugarea tîrzie a lui
în-, căci circulă încă
der. deletnic, adj. (pregătit; iscusit), cu
var. mai rară
îndeletnic; cf. (în)deletnici, vb. (a se ocupa, a-și trece vremea; a se dedica).
îndelete (Dicționaru limbii românești, 1939)îndeléte saŭ
pe îndeléte adv. (d.
în, de și
lete. V.
lete). În voĭe, încet, fără zor:
a lucra pe îndelete. Trans. A avea ceva îndelete, a avea ceva la´ndemînă.
Vechĭ (Dos.). S. f. fără pl. Răgaz, timp liber.
îndelete (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)îndelete (pe) adv. cu timpul îndestul, fără grabă:
a lucra pe îndelete. [Slav. DĬELATELĬ, lucrător (din DĬELO, lucru)].