îndatoritor - explicat in DEX

îndatoritor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNDATORITÓR, -OÁRE, îndatoritori, -oare, adj. 1. Serviabil, binevoitor. 2. (Neobișnuit) Obligatoriu. – Îndatori + suf. -tor.

îndatoritor (Dicționaru limbii românești, 1939)
îndatoritór, -oáre adj. Care îndatorește pe altu, amabil.

îndatoritor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
îndatoritór adj. m., pl. îndatoritóri; f. sg. și pl. îndatoritoáre

îndatoritor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
îndatoritor a. 1. care caută a îndatora; 2. obligator.