îndatora (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNDATORÁ, îndatorez, vb. I.
1. Tranz. A obliga, a impune ca o datorie.
2. Tranz. A obliga pe cineva la recunoștință printr-un ajutor dat la nevoie.
3. Refl. A face datorii; a se împrumuta; a se încurca în datorii. ♦
Tranz. A da un bun în gaj în schimbul unui împrumut. [
Var.:
îndatorí vb. IV] –
În + dator.îndatora (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îndatorá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
îndatoreáză; ger. îndatorấndîndatorà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)îndatorà, îndatorì v.
1. a (se) lega prin constrângere, prin datorie:
cine te îndatorează să primești ? 2. a face datorii, a se împrumuta:
m’am îndatorat până în gât; 3. fig. a face cuiva servicii:
l’a îndatorat mult. [V.
dator].