îndătina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNDĂTINÁ, îndătinez, vb. I.
Refl. (Rar) A se obișnui (cu) ceva. ♦
Tranz. A avea obiceiul să..., a obișnui. [
Var.:
îndatiná vb. I] –
În + datină.îndătina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îndătiná (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 3
îndătineáză