îndărăt (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNDĂRẮT adv. I. 1. În spate, în urmă, înapoi. ◊
Expr. (
De-a)
îndărătele(
a) =
a) cu spatele înainte;
b) pe dos.
2. La locul de proveniență, în locul unde a fost înainte.
3. (În
expr.)
A da îndărăt =
a) a regresa;
b) (despre lucruri) a restitui.
A da pe cineva îndărăt = a da pe cineva cu o treaptă mai jos, a retrograda.
II. Mai demult, (mai) înainte de timpul actual. [
Var.:
îndărắpt adv.] –
Lat. in-de-retro.îndărăt (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)îndărắt adv. –
1. În spate, în urmă. –
2. Mai demult. –
3. (Înv.) În chip ironic. –
4. (
S. n.) Fund, parte posterioară. –
Var. îndărăpt (
Mold.,
Trans.).
Lat. de retro, cu
în- posterior, ca la alte
adv. (Cipariu,
Gram., 78; Pușcariu 828; Candrea-Dens., 852; REW 2582; Giuglea,
Dacor., IV, 371; DAR),
cf. it. (in)dietro (
lec. deretu, sard. a dareddu),
prov. (de)reire, fr. derrière, sp. arredro. Pentru pierderea lui
r prin disimilație,
cf. și
sp. redopelo sau
v. it. diretani „picioarele dinapoi”.
Der. de la
indirectus (Weigand,
Jb., II, 222;
cf. Candrea,
Éléments, 89 și DAR), bazată pe
var., nu este certă:
îndărăpt poate fi rezultat al unei încrucișări cu
d(i)rept. Der. de-a ’ndaratele(a), adv. (pe jos, sucit);
îndărăpta (
var. îndărăt(n)a),
vb. (
Mold.,
Trans., a respinge, a sili să dea înapoi);
dindărăt, adv. (din spate);
îndărătnic, adj. (încăpățînat, stăruitor);
îndărătnici, vb. refl. (a fi îndărătnic, a se încăpățîna);
îndărătnicie, s. f. (încăpățînare);
îndărătnicitor, adj. (
înv., stăruitor, încăpățînat);
îndărătnicește, adv. (
înv., cu încăpățînare).
Der. lui
îndărătnic din
lat. *
inderetrĭcus (DAR) nu este probabilă.
îndărăt (Dicționaru limbii românești, 1939)îndărắt, V.
dărăt.îndărăt (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)îndărắt, (îndărăpt), adv. – Înapoi, în urmă, în spate: „Fetele numără parii din gard, îndărăpt, de la zece la unu” (Memoria 2001: 11). – Lat. in-de-retro.
îndărăt (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îndărắt adv.îndărăt (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)îndărăt adv. înapoi. [Lat. IN DERETRO].