încurela(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ÎNCURELÁ,încurelez, vb. I. Tranz. (Pop.) A prinde în curele. – În + curele (pl. lui curea).
încurela(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) încurelá(a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 încureleáză