încurcală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ÎNCURCÁLĂ s. f. (Reg.) Încurcătură. – Încurca + suf. -ală.
încurcală(Dicționaru limbii românești, 1939) încurcálă f., pl. e. Încurcătură.
încurcală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) încurcálă (reg.) s. f., g.-d. art. încurcálei
încurcală(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) încurcală f. Mold. încurcătură: nici grijă n’avea despre încurcala ce făcuse CR.