încuraja (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCURAJÁ, încurajez, vb. I.
Tranz. 1. A da curaj; a îmbărbăta.
2. A sprijini, a stimula. –
În + curaj (după
fr. encourager).
încuraja (Dicționar de neologisme, 1986)ÎNCURAJÁ vb. I. tr. 1. A da curaj, a îmbărbăta.
2. A sprijini, a stimula. [P.i. 3,6
-jează, ger.
-jând. / cf. fr.
encourager].
încuraja (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÎNCURAJÁ vb. tr. 1. a da curaj, a îmbărbăta. 2. a sprijini, a stimula. (< fr.
encourager)
încuraja (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)încurajá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
încurajeáză, 1
pl. încurajắm; conj. prez. 3
să încurajéze; ger. încurajấndîncurajà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)încurajà v.
1. a da curaj, a îmbărbăta;
2. fig. a favoriza, a proteja:
a încuraja industria națională.