încunoștința (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCUNOȘTINȚÁ, încunoștințez, vb. I.
Tranz. A face cunoscut; a înștiința, a comunica ceva. –
În + cunoștință.încunoștința (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)încunoștințá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
încunoștințeáză