încumetare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCUMETÁRE s. f. Acțiunea de
a se încumeta și rezultatul ei; cutezanță. –
V. încumeta.încumetare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)încumetáre s. f.,
g.-d. art. încumetắrii