încruci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCRUCÍ, încrucesc, vb. IV.
Refl. (
Pop.) A se cruci. –
În + cruci.încruci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!încrucí (a se ~) (
pop.)
vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se încrucéște, imperf. 3
sg. se încruceá; conj. prez. 3
să se încruceáscăîncrucì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)încrucì v. a-și face crucea de uimire:
se încrucia lumea de mirare CR.