încrezător - explicat in DEX

încrezător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNCREZĂTÓR, -OÁRE, încrezători, -oare, adj. Care are încredere; credul. ♦ (Adverbial) Cu încredere. – Încrede + suf. -ător.

încrezător (Dicționaru limbii românești, 1939)
încrezătór, -oáre adj. Care se încrede, care se sprijină pe fidelitatea altuĭa.

încrezător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
încrezătór adj. m., pl. încrezătóri; f. sg. și pl. încrezătoáre

încrezător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
încrezător a. dispus de a se încrede.