încrengătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCRENGĂTÚRĂ, încrengături, s. f. Diviziune a regnului animal sau a celui vegetal, superioară clasei. –
În + creangă + suf. -tură (după
fr. embranchement).
încrengătură (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÎNCRENGĂTÚRĂ s. f. diviziune a regnului animal sau vegetal inferioară regnului. (după fr.
embranchement)
încrengătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)încrengătúră s. f.,
g.-d. art. încrengătúrii; pl. încrengătúri