încremeni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCREMENÍ, încremenesc, vb. IV.
Intranz. 1. A nu mai putea face nici o mișcare, nici un gest (de mirare, de groază etc.); a înlemni, a împietri. ♦
Tranz. A uimi.
2. (Despre lucruri în mișcare) A sta, a se opri locului. –
În + cremene.încremeni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)încremení (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. încremenésc, imperf. 3
sg. încremeneá; conj. prez. 3
să încremeneáscăîncremenì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)încremenì v.
1. a împietri:
ori ce-i viu în lume, acum încremenește EM.;
2. a rămânea locului de mirare sau spaimă; fig.
unde zidul într’un arc a ’ncremenit EM. [V.
cremene].