încovoială(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ÎNCOVOIÁLĂ,încovoieli, s. f. Încovoietură. – Încovoia + suf. -eală.
încovoială(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) încovoiálă s. f., g.-d. art. încovoiélii; pl. încovoiéli