încotoșmăna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCOTOȘMĂNÁ, încotoșmănez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) îmbrăca (prea) gros; a (se) înfofoli. [
Var.:
încotoșmăní vb. IV, (
reg.)
încotoșmá vb. I] –
Et. nec.încotoșmăna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)încotoșmăná (a ~) vb.,
ind. prez. 3
încotoșmăneázăîncotoșmănà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)încotoșmănà v. a îmbrăca cu haine multe. [Lit. a se înfășură și strănge ca cotoșmanul în pielea sa].