încorona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCORONÁ, încoronez, vb. I.
1. Refl. și
tranz. A(-și) pune coroană de monarh;
p. ext. a deveni sau a învesti pe cineva monarh.
2. Tranz. A împodobi cu ceva (în formă de coroană); a încununa.
3. Tranz. Fig. A desăvârși o lucrare, o operă, o activitate; a reprezenta în activitatea cuiva realizarea cea mai valoroasă; a încununa (
2). – Din
lat. incoronare.încorona (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)încoroná (a ~) vb.,
ind. prez. 3
încoroneázăîncoronà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)încoronà v.
1. a pune o coroană pe cap;
2. fig. a recompensa, a premia:
a încorona munca; 3. a împodobi:
flori încoronau fruntea-i; 4. a desăvârși:
sfârșitul încoronează lucrarea.