încornorat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCORNORÁT, -Ă, încornorați, -te, adj. Care are coarne, cu coarne. ♦
Fig. (Despre fapte sau vorbe) Exagerat, neconform cu realitatea; umflat, înflorit. ♦
Fig. (
Fam.; despre soți) Înșelat. ♦ (Substantivat,
m.;
art.) Dracul. –
În + corn + suf. -at.încornorat (Dicționar de argou al limbii române, 2007)încornorat, -ă, încornorați, -te adj. (d. soți) înșelat