încornora - explicat in DEX

încornora (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNCORNORÁ, încornorez, vb. I. Tranz. A pune coarne. ♦ Fig. A exagera, a deforma realitatea; a înflori. ♦ Fig. (Fam.) A-și înșela soțul sau soția. – Din încornorat (derivat regresiv).

încornora (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
încornora, încornorez v. t. a-și înșela soțul sau soția

încornora (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
încornorá (a ~) vb., ind. prez. 3 încornoreáză

încornora (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
încornorá v. 1. a pune coarne; 2. fig. a exagera: cum le încornora toate câte le auzia CAR.