încolțì - explicat in DEX

încolți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNCOLȚÍ, încolțesc, vb. IV. I. Intranz. (Despre plante; la pers. 3) A da colț, a răsări din pământ; a germina. ♦ Fig. (Despre idei, sentimente) A începe să se dezvolte; a apărea, a se ivi, a se naște. II. Tranz. A înfige colții spre a mușca. ♦ A înconjura din toate părțile, fără a mai da posibilitate de retragere. ♦ Fig. (Despre oameni) A prinde pe cineva la strâmtoare; (despre abstracte) a cuprinde, a copleși. – În + colț.

încolți (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
încolțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încolțésc, imperf. 3 sg. încolțeá; conj. prez. 3 să încolțeáscă

încolți (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
încolțí v. a mușca cu colții: șerpi că l’au mușcat, lupi că l’au încolțit POP.

încolțì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
încolțì v. 1. a scoate colți sau muguri, a răsări: iarba încolțește; 2. fig. a începe să se nască (o idee, o simțire, un plan): încolția un dor mai adânc EM.

încolțì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
încolțì v. a pune în colț, a înfunda, a strâmtora: l’a încolțit cu întrebări.