încolăceală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ÎNCOLĂCEÁLĂ,încolăceli, s. f. Încolăcire. – Încolăci + suf. -eală.
încolăceală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) încolăceálă s. f., g.-d. art. încolăcélii; pl. încolăcéli