încolăci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCOLĂCÍ, încolăcesc, vb. IV.
Refl. și
tranz. A (se) face ca un cerc, a (se) înfășura în formă de colac; a (se) încovriga; a (se) încârliga, a (se) încolătăci. ♦
Refl. (Despre ape, drumuri) A o coti, a șerpui. ♦
Tranz. A încrucișa brațele sau picioarele. –
În + colac.încolăci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)încolăcí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. încolăcésc, imperf. 3
sg. încolăceá; conj. prez. 3
să încolăceáscăîncolăcì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)încolăcì v.
1. a (se) întortochia înfășurându-se:
șarpele se încolăcește; fig.
a încolăci brațele în jurul cuiva; 2. a se înfășură, a se ghemui. [V.
colăcì].