încleia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCLEIÁ, încleiez, vb. I.
Tranz. 1. A unge, a îmbina și a fixa cu clei piese de lemn, hârtie etc. ♦
Refl. A se lipi. ♦
Refl. A se murdări, a se unge cu clei sau cu ceva cleios. ♦
Refl. A se face, a deveni cleios. ♦
Refl. Fig. (Despre fălci) A se încleșta; (despre limbă) a se înțepeni.
2. A trata diverse produse (semifabricate) cu soluții coloidale sau de amidon pentru a le face impermeabile. [
Prez. ind. și:
încléi] –
În + clei.încleia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)încleiá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
încleiáză, 1
pl. încleiém; conj. prez. 3
să încleiéze; ger. încleínd