încinge (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCÍNGE1, încíng, vb. III.
1. Refl. (Despre foc) A arde cu flacără mare, a se aprinde bine. ◊
Tranz. fact. El încinge focul. 2. Refl. și
tranz. A (se) înfierbânta, a (se) încălzi tare. ♦
Tranz. Fig. (Despre un sentiment, o pasiune) A cuprinde, a copleși pe cineva; a consuma, a mistui. ♦
Refl. Fig. A se manifesta puternic; a se aprinde, a se înflăcăra. ♦
Refl. și
tranz. Fig. (Despre o luptă, o confruntare, o discuție etc.) A (se) înteți.
3. Refl. (Despre fân, cereale, făină etc.) A începe să se altereze prin fermentare; a se strica; a se aprinde. [
Perf. s. încinsei, part. încins] –
Lat. incendere.încinge (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCÍNGE2, încíng, vb. III.
1. Tranz. și
refl. A (se) înfășura peste mijloc cu o cingătoare, un brâu etc.
2. Tranz. și
refl. A(-și) prinde o armă de mijlocul corpului (cu o curea).
3. Tranz. Fig. A înconjura (din toate părțile), a împresura. [
Perf. s. încinsei, part. încins] –
Lat. incingere.încinge (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)încínge (încíng, încíns), vb. –
1. A aprinde, a lua foc. –
2. (
Refl.) A arde, a se mistui. –
3. A încălzi. –
4. (
Refl.) Despre grîu, a se încinge, a fermenta. –
Var. încinde. Lat. incendĕre (Crețu,
Col. lui Traian, IV, 246; Pușcariu 821; Candrea-Dens., 848; REW 4346; DAR),
cf. it. incendere, prov. encender, sp.,
port. encender. A ajuns să se confunde sub aspect fonetic cu
a încinge „a înfășura peste mijloc o cingătoare”, din
lat. cingere. –
Der. încins, s. n. (
înv., exaltare, pasiune).
încinge (Dicționar de argou al limbii române, 2007)încinge, încing v. t. a bate.
încinge (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)încínge (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. încíng, 1
pl. încíngem, perf. s. 1
sg. încinséi, 1
pl. încínserăm; ger. încingấnd; part. încínsîncinge (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)încinge v. a înfășură mijlocul corpului, a coprinde împrejur:
încingeți-vă spada. [Lat. INCINGERE].
încinge (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)încinge v.
1. a se aprinde: jocul se încinse; fig.
se încinse o convorbire, o luptă; 2. a se încălzi și a se strica (de grâu, fân). [Vechiu-rom.
încinde = lat. INCENDERE: forma modernă
încinge e un compromis din
încinde și
încinge, perfectul lor comun fiind
încinse].