încinchit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCINCHÍT, -Ă, încinchiți, -te, adj. (
Reg.) Strâns, ghemuit. –
În + cinchit.încinchit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)încinchit a. și adv. Mold. ghemuit:
șezând încinchit CR. [
Cinchit, rostire dialectală pentru
cimpit (v.
cimpì)].