închizător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCHIZĂTÓR, -OÁRE, închizătoare, s. n.,
s. f. 1. S. n. Dispozitiv de împingere și închidere a cartușelor în magazia unei arme de foc.
2. S. f. Dispozitiv sau mod de închidere a unui obiect. [
Pl. și: (
2)
închizători] –
Închide +
suf. -ător.închizător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ÎNCHIZĂTÓR, închizătoare, s. n. 1. Dispozitiv de împingere și închidere a cartușelor în magazia unei arme de foc. –
Închide +
suf. -ător.închizător (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ÎNCHIZĂTÓR, -OÁRE (‹
închide)
s. n.,
s. f. 1. (
MILIT.) Dispozitiv care închide partea dinapoi a țevii gurilor de foc de infanterie și de artilerie.
2. S. f. Dispozitiv de închidere a unui obiect.
3. S. m. (La rugby) Nume dat ultimului jucător din grămadă.
închizător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)închizătór (dispozitiv la arme)
s. n.,
pl. închizătoáre