închinător - explicat in DEX

închinător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNCHINĂTÓR, -OÁRE, închinători, -oare, s. m. și f. Persoană care se roagă, se închină, își face semnul crucii; p. ext. credincios. ◊ (Înv.) Adorator, admirator. – Închina + suf. -ător.

închinător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
închinătór s. m., pl. închinătóri

închinător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
închinător m. 1. cel ce se închină: închinător de idoli; 2. fig. admirator: eu, umilit închinător al marelui nostru istoric OP.