încetinel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCETINÉL, -ÍCĂ, încetinei, -ele, adj.,
adv. 1. Adj. Diminutiv al lui
încet; domol, potolit.
2. Adv. Încetișor. –
Încet +
suf. -inel.încetinel (Dicționaru limbii românești, 1939)încetinél adv. (dim. d.
încet).
Fam. Încet:
rîu curge încetinel. V.
cătinel.încetinel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)încetinél1 adj. m.,
pl. încetinéi; f. încetinícă, pl. încetinéleîncetinel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)încetinél2 adv.încetinel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)încetinel adv. foarte încet. [Compromis între
încet și
cătinel].