încetățenì - explicat in DEX

încetățeni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNCETĂȚENÍ, încetățenesc, vb. IV. 1. Tranz. A acorda cuiva o cetățenie; a indigena. 2. Refl. Fig. A se înrădăcina, a se statornici. – În + cetățean.

încetățeni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
încetățení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încetățenésc, imperf. 3 sg. încetățeneá; conj. prez. 3 să încetățeneáscă

încetățenì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
încetățenì v. a da drepturile de cetățean.